Nevritele optice sunt o categorie de afectiuni ale nervului optic de natura inflamatorie , infectioasa sau demielinizanta , avand drept consecinta scaderea marcata a vederii .

Nevrita optica demielinizanta este o afectiune a nervului optic ce se poate manifesta prin scaderea brusca de vedere in ochiul afectat . Este tipul de nevrita optica cel mai frecvent la adulti , uneori aceasta afectiune putand fi semnul de debut al unei scleroze multiple .

Cauzele nevritei optice nu sunt complet cunoscute. Nervul optic este format din aproximativ 1,2 milioane de axoni si este invelit intr-o teaca izolanta de mielina care asigura transmiterea cu o viteza de aproximativ 50 de ori mai mare a impulsului electric catre scoarta cerebrala unde stimulii din periferie pot fi integrati si analizati , cu formarea imaginii . Demielinizarea este un proces patologic prin care fibrele nervoase mielinizate pierd acest strat , rezultatul fiind o conducere nervoasa mult incetinita , deficitara .

Procesul demielinizant poate fi localizat doar la nivelul nervului optic , asa cum este cazul nevritei optice izolate , desi ulterior demielinizarea se poate generaliza .

Scleroza multipla (SM), o afectiune autoimuna ce afecteaza sistemul nervos central reprezinta cea mai frecventa cauza a nevritei optice . Sistemul imun are o reactivitate anormala , atacand teaca de mielina a nervilor optici , maduva spinarii si encefalul .

15-20% din cazurile de SM debuteaza cu nevrita optica iar aproximativ 50% din pacientii diagnosticati cu SM vor dezvolta nevrita optica la un moment dat in cursul evolutiei bolii . Riscul de a dezvolta SM in primii 10 ani dupa un episod de nevrita optica este de aproximativ 22% la pacientii fara leziuni cerebrale decelabile paraclinic prin RMN , acesta crescand la 56% in cazul pozitivarii examinarii RMN .

Boala Devic (neuromielita optica) este o afectiune demielinizanta rara , putand aparea la orice varsta , fiind caracterizata prin nevrita optica bilaterala si dezvoltarea

consecutiva a mielitei transverse (demielinizarea maduvei spinarii ) in cateva zile sau saptamani . Aceasta afectiune este uneori diagnosticata gresit drept SM , constituind totusi o entitate clinica complet diferita din punct de vedere al severitatii, localizarii procesului destructiv si al rezultatelor analizei LCR (lichidului cefalorahidian) . Boala Devic afecteaza in special nervul optic si maduva spinarii , crutand encefalul . Nevrita optica ce apare in cadrul neuromielitei optice este mult mai grava comparativ cu cea care apare in scleroza multipla.

Nevrita optica demielinizanta debuteaza clinic intre varsta de 20-50 de ani cu scaderea vederii la un ochi , fosfene (mici flashuri luminoase albe sau colorate ) insotite frecvent de discomfort sau durere retrobulbar (in spatele ochiului) , accentuate de miscarile oculare . Aspectul durerii poate fi variabil , de la un simplu disconfort ocular , la o durere continua , suparatoare sau chiar pusee de durere ascutita , fulgeratoare . Disconfortul poate precede sau insoti scaderea de vedere si dureaza cateva zile . Cefaleea frontala poate fi , de asemeni , prezenta .

Acuitatea vizuala este scazuta , de obicei intre 1/3 si 1/10 , fiind insotita de alte semne ale afectarii nervului optic : defect pupilar aferent ( pupila se dilata la lumina cand ar trebui sa se micsoreze ) , discromatopsia ( afectarea perceperii culorilor ) , scaderea sensibilitatii la lumina si la contrast .

Aspectului fundului de ochi este , in majoritatea cazurilor , normal la examenul oftalmoscopic , nevrita retrobulbara fiind cunoscuta si ca afectiunea in care „pacientul nu vede nimic , doctorul nu vede nimic ” ; sunt necesare investigatii suplimentare , campul vizual aratand scaderea difuza a sensibilitatii in campul vizual in cele 30 de grade centrale , defecte ale fasciculelor de fibre nervoase , scotoame ( pierderea partiala sau totala a vederii ) in zona centrala . Potentialele evocate vizual (PEV) – inregistrarea activitatii electrice a cortexului vizual dupa stimularea retiniana pot detecta disfunctia nervului optic in stadiul subclinic , cu mult inainte de aparitiei modificarilor perimetrice .

Evolutia nevritei optice demielinizante este caracterizata initial printr-o scadere acuta a vederii , in cateva zile pana la 2 saptamani si o imbunatatire in urmatoarele 2-4 saptamani ; recuperarea vederii este la inceput rapida , continuind apoi intr-un ritm mai lent in urmatoarele 6-12 luni .

Prognosticul vizual este favorabil cel putin initial , dupa primul episod aproximativ 75% din pacienti recuperand vederea la 2/3 sau chiar mai mult . Totusi , perceperea culorilor , senzitivitatea la contrast , aprecierea luminozitatii raman adesea afectate . Atrofia optica , caracterizata prin afectarea definitiva a fibrelor nervoase cu scadere ireversibila a vederii se poate instala , in special dupa atacuri repetate de nevrita optica . Aproximativ 10% din pacienti dezvolta nevrita optica cronica , caracterizata prin scaderea treptata , incet progresiva a acuitatii vizuale , neasociata cu perioade de recuperare .

Tratamentul cu doze mari de corticosteroizi poate accelera recuperarea acuitatii vizuale atunci cand aceasta este scazuta sub 1/2 in prima saptamana de la debut . Acest beneficiu poate fi important pentru pacientii cu vederea afectata la celalalt ochi sau pentru cei care la care profesia necesita o vedere foarte buna , dar riscurile aparitiei efectelor secundare consecutiv corticoterapiei in doze mari , trebuie luate in considerare .

Regimul terapeutic include 1 g de Metilprednisolon intravenos timp de 3 zile , urmat de prednisolon oral pentru 11 zile , doza fiind scazuta treptat .

Interferonul β-1a , administrat intramuscular dupa primul episod de nevrita optica scade riscul de a dezvolta scleroza multipla in urmatorii 3 ani la pacientii cu risc crescut , ce prezinta modificari cerebrale la examenul RMN .

Este important de stiut :

-Verificati-va periodic vederea prin acoperirea , pe rand , a unuia dintre cei doi ochi ! Utilizati , drept punct de reper , o fotografie , acordand atentie detaliilor si saturatiei culorilor .

-Prezentati-va la medic imediat ce remarcati o scadere a acuitatii vizuale sau o modificare a perceptiei culorilor !

-Un examen oftalmoscopic negativ ( aspect normal al capului nervului optic ) nu exclude o nevrita optica in cazul unei scaderii documentate a acuitatii vizuale ; investigatii suplimentare va vor fi indicate – campul vizual , PEV pot oferi informatii asupra starii nervului optic

-Abordarea diagnostica si terapeutica a nevritei optice necesita o echipa multidisciplinara , incluzand specialitatile oftalmologie , neurologie si imagistica medicala ; medicul neurolog poate solicita un examen RMN si decide oportunitatea initierii tratamentului cu interferon .

-Nu toate persoanele care au un episod de nevrita optica dezvolta scleroza multipla !

Riscul de a dezvolta scleroza multipla dupa un prim episod de nevrita optica in 12 ani de urmarire este de 40% , majoritatea cazurilor de SM aparand in primii 5 ani ; cel mai puternic predictor de aparitie al SM este prezenta leziunilor cerebrale la examenul RMN efectuat dupa un episod de nevrita optica .

-Vederea in nevrita optica nu poate fi corectata prin ochelari ! Aceasta datorita faptului ca scaderea vederii nu este cauzata de o modificare a formei globului ocular sau a mediilor de refractie ci de o afectare directa a transmiterii informatiei vizuale la nivelul nervului optic .