Intr-o perioada in care vizitele la psiholog sunt la fel de normale precum drumurile la piata de zarzavaturi, si in care terapia ia cele mai neasteptate forme, ma intreb cum de psihologii nu au descoperit mai devreme incredibila puterere de vindecare care se ascunde in spatele unor coperti.
Terapia prin carti este o abordare noua si experimentala a unor psihologi din diverse zone ale Europei in incercarea de a alina durerea pacientilor care au suferit diverse traume sau au pierdut pe cineva drag.
“Viata este prea scurta pentru a citi carti proaste. Atunci cand o carte este publicata la fiecare 30 de secunde, cum o alegi pe cea buna?” – este intrebarea cu care o firma din Londra – numita “The School of Life” – isi incepe cursurile sale de biblioterapie.
Asa a aparut si o noua sub-ramura a psihologilor: biblioterapeutii sau bibliocoach-erii. Ella Berthoud, biblioterapeuta in cadrul unei clinici din Paris, sustine ca “lectura in sine nu va inlocui niciodata un psiholog, insa ajuta la alinarea suferintelor spiritului, inimii si sufletului.”
Care este procedura? Emilie Devienne, bibliocoach, face cunostinta cu pacientul, dupa care ii “prescrie” trei carti. Dupa o luna, o alta intalnire este fixata, in cursul careia se discuta pe marginea acestor carti, urmarind indeaproape stabilirea unor paralele cu propria experienta a pacientului, astfel incat, vindecarea sa se poata face mai usor, prin trairea unor situatii virtuale pozitive sau care poarta o incarcatura morala sau sufleteasca puternica.
Potrivit terapeutei, lectura ne permite sa infruntam grijile si temerile fara a mai avea nevoie de 20 de ani de terapie. Pur si simplu, cartile sunt un pretext pentru a discuta despre ceea ce ne preocupa si nu ne da pace.
Aceeasi forma de terapie este aplicata si in cadrul unui spital de sanatate mentala si psihiatrie din Elvetia. Medicii din cadrul acestei institutii “prescriu” frecvent citirea unei carti sau vizionarea unui anumit film pentru a genera efectul de catharsis asupra pacientului, insa recunosc ca aceasta forma de terapie mai putin conventionala este una complementara, iar in cazurile grave nu poate fi de sine statatoare.
“Lectura permite depasirea granitelor, iti ofera un moment unic de relaxare si mai ales, incurajeaza compararea experientelor proprii cu cele ale personajelor”, ne spune psihiatrul Panteleimon Giannakopoulos.
Terapia prin carti a dat roade pentru Nina Sankovitch, care a citit o carte pe zi, timp de un an, in incercarea de a depasi mai usor decesul prematur al surorii sale.
365 de carti in 365 de zile si fiecare dintre ele s-a bucurat de o recenzie pe blogul sau. Este modalitatea cea mai productiva pe care aceasta a gasit-o pentru a trece mai usor peste decesul surorii sale, iar la sfarsitul anului experimental, Nina a declarat ca pofta de viata si speranta i-a revenit cu fiecare carte pe care o lasa in urma. Mai mult decat atat, si-a gasit curajul de a scrie o carte despre aceasta experienta, numita “Tolstoi si scaunul purpuriu”.
“Lectura ma transporta intr-o lume in care sora mea este inca alaturi de mine”, spune Nina.
Chiar daca are mereu o carte asupra ei, aceasta recunoaste ca a incetat “vanatoarea de vrajitoare”, iar acum lectura intr-un scaun confortabil este pastrata pentru sfarsiturile de saptamana ploioase.
Terapie pentru unii, forma de evadare pentru altii, o carte buna va fi intotdeauna o binecuvantare pentru cine a gustat din tortul cu surprize al vietii.
Si pentru a sustine toate cele enumerate mai sus, il lasam pe domnul George R.R. Martin sa ne zica o vorba de duh: “Un cititor traieste o mie de vieti inainte sa moara. Omul care nu citeste, traieste doar una.” “My hiatus is over, my soul and body are healed, but I will never leave the purple chair for long. So many books waiting to be read, so much happiness to be found, so much wonder to be revealed.”
“Tolstoy and the Purple Chair: My Year of Magical Reading” – Nina Sankovitch
