Exista o multime de romane clasice pe piata, asa ca este in regula daca nu stii de unde sa incepi.  Acestea sunt alegerile noastre cu cele mai esentiale romane scrise de autori romani. Stii, cele pe care toata lumea ar trebui sa le citeasca mai devreme decat mai tarziu. Aceste au insemnat mult pentru cititori de-a lungul secolelor si se disting ca cele mai bune. De aceea, inca le citim. Aceste romane nu sunt doar carti grozave, dar raman unele dintre cele mai celebrate opere de literatura produse vreodata.

“Ciocoii vechi si noi” de Nicolae Filimon

Inainte de a aparea in volum la Imprimeria Statului, in 1863, romanul Ciocoii vechi si noi fusese publicat, in 1862, in paginile Revistei romane, pe care A. I. Odobescu o scotea la Bucuresti, cu intentia de a realiza intr-insa “o opera adevarat nationala si un mijloc insemnat de civilizare”, avand ca menire “raspandirea ideilor pentru dezvoltarea spiritului si formarea inimii” si “intinderea si raspandirea instructiunii”. Lucrarea lui Nicolae FIlimon era inserata intre intinse studii istorice, economice, medicale, militare, geologice, filologice, juridice sau artistice, semnate, printre altii, de N. Balcescu (postum), A. I. Odobescu. Gr. Cobalcescu, dr. I. Felix, D. Berindei. 

“Scrisori din Calea Lactee”, de Francisc Munteanu

Impingatorul, cu cele sase salandere, tulbura imaginea rasturnata a podului suspendat de la Agigea si, in undele care se risipeau, din arcurile de otel care imbratisau malurile nu mai ramasesera decit cioburi miscatoare, argintii. De la pod nu mai erau decit citeva sute de metri pina la poarta ecluzei, dar Tudor Mateianu, pilotul de serviciu, stia ca aceasta distanta era cea mai dificila de parcurs. “Scrisori din Calea Lactee”, de Francisc Munteanu disponibila pe site-ul Buy books.

“Soarele in balta, divanul persian” de Mihail Sadoveanu

E o fericita imprejurare in lumea literara ca un scriitor sa se bucure chiar de la inceputurile activitatii sale creatoare de pretuire si popularitate, si ca apoi, in indelungata sa cariera artistica, aceasta pretuire si popularitate sa se mentina si sa sporeasca inca pe masura trecerii anilor, pana la apoteoza finala, cand scriitorul este consacrat, in viata fiind, drept un clasic al literaturii respective.

“Fecioarele despletite”, de H. Papadat-Bengescu

Descopetita si elogita de Viata romaneasca pentru lirismul luxuriant si analitic in directia dezvaluirii misterului feminin, dominand apoi productia literara a Sburatorului, care si-a revendica-o mai cu seama in etapa ei de obiectivare si de fixare la genul romanesc, dezaprobata apoi de vechii admiratorii, literatura prin care Hortensia Papadat-Bengescu cladea, alaturi de LIviu Rebreanu si mai apoi de Camil Petrescu, temelia romanului romanesc, a cunoscut atat aprecierile entuziaste ale criticii, cat si contestari sau rezerve, dar mai cu seama indiferenta marelui public cititor.

“Ion Sintu” de Ion Marin Sadoveanu

Ion Marin Sadoveanu (1893-1964) reprezinta un destin neobisnuit in literatura romana contemporana. Neobisnuitul provine din aceea ca scriitorul intra decis in literatura cu doua opere publicate in 1944 si 1957-la 51 si respectiv 64 de ani-atunci cand “colegii” sai de generatie, Cezar Petrescu si Camil Petrescu, sa zicem, nascuti, primul cu un an inainte, al doilea dupa un an, dadusera demult partea durabila a operei lor si se impusesera in literatura romana. Constatarea lui Cornel Regman din 1966 (privind al doilea roman al autorului) este valabila si azi. Fara sa fi intrat in aria de penumbra care precede uitarea, romanul Ion Sintu nu face parte insa nici din acel “activ” de opere cu care criticii opereaza curent in exemplificarile lor, imprejurare nu numai nedreapta ci si profund pagubitoare. 

“La Medeleni”, de Ionel Teodoreanu

Din urma se ridica trecutul, ca o insula parasita cu palaturile ei…” este fraza-cheie a trilogiei Medelenilor scrisa de Ionel Teodoreanu in anii sai de glorie (1927-1930), fraza in care rezida intreaga esenta a romanului. O intoarcere in trecut, sau, de ce nu, o intoarcere a trecutului in prezent, o biografie a copilariei si a dragostei,a inocentei si a fericirii, monografie urbana si jurnal al devenirii in acelasi timp. Ionel Teodoreanu nu se dezminte. Ne poarta cu buna-stiinta in constiinta personajelor sale, fotografiaza literar mosia Medelenilor, ne trimite o invitatie catre lumea interbelica, spre bogatie si cultura, spre arta bunului gust si spre dragoste.