Inainte de orice scenariu pentru prezidențialele din acest an, se impune evocarea unui aspect foarte important și care determina evoluția politica de pe termen scurt și mediu: PSD ramane la guvernare pana in 2016, indiferent de rezultatul alegerilor prezidențiale.
Majoritatea parlamentara constituita in jurul actualei guvernari nu poate fi zdruncinata, cel puțin pana in preajma alegerilor locale din 2016 cand, daca dreapta va fi pe un tren ascendent, atunci putem avea parte de diverse permutari și tradari in Parlament.
Noul președinte, obligat sa lucreze cu Ponta
Noul președinte nu va putea interveni in structurile parlamentare pentru a incerca o schimbare a guvernarii, deci nu va putea repeta scenariul lui Traian Basescu din 2010 cu UNPR, din simplul motiv ca ne aflam intr-un cu totul alt context. In primul rand, noul președinte nu va fi avut un mandat la activ in care sa-și consolideze poziția și instrumentele de putere care sa-i faciliteze presiuni prin care sa determine mișcari in Parlament. In al doilea rand, nu mai exista un UNPR abia desprins din PSD care sa incline majoritatea; UNPR este acum la guvernare, PC-PLR și UDMR la fel.
Mai ales ca, inclusiv marii jucatori politici uita un amanunt simplu: procedura. Daca vine un nou președinte la Cotroceni asta nu inseamna ca se fac consultari și se numește un nou prim-ministru, demers ce ar presupune discuții și negocieri intre partide pentru o noua majoritate. Ci pur și simplu noul președinte va trebui sa lucreze cu actualul premier, adica Victor Ponta. Pentru a fi inlaturat din funcție, Ponta fie trebuie sa iși dea demisia – greu de crezut, fie este demis prin moțiune de cenzura, situație in care PSD poate aplica „metoda Boc” prin care sa-i țina in banci pe parlamentarii din arcul puterii; situație in care iarași este greu de crezut ca iși va asuma cineva statutul de tradator și sa se ridice din banca pentru a vota moțiunea de cenzura.
Toți candidații depind de Victor Ponta
Pentru ca in funcție de intrarea lui Victor Ponta in cursa prezidențiala sau evitarea acesteia, in mod inteligent, și restul candidaților se raporteaza la campania electorala in cu totul alt mod. Pentru toți candidații, Victor Ponta este adversar comun. De la Monica Macovei, pana la Elena Udrea sau Klaus Iohannis, toți il critica pe Ponta, deci ieșirea acestuia din cursa, le-ar crea cel puțin o problema la nivel de mesaj politic și comunicare electorala.
Apoi Victor Ponta este singurul candidat de stanga, deci daca nu candideaza, iarași contracandidații evocați mai sus vor avea o problema fiindca nu se vor putea raporta la teme electorale bazate pe retorica stanga-dreapta, ei fiind de dreapta și, in Romania, candidatul de dreapta este singurul care poate genera emoția necesara caștigarii in turul al doilea.
Deci inscrierea sau neinscrierea lui Victor Ponta in cursa prezidențiala va influența in mod fundamental alegerile prezidențiale din 2014.
Ponta evita candidatura cu orice preț
In ciuda discursului sau public, Victor Ponta are toate motivele sa se eschiveze de la candidatura la prezidențiale in acest an, in ciuda culturii organizaționale a PSD care-și impinge liderul in cursa, indiferent de circumstanțe sau cel puțin asta a facut pana acum. Cu toate astea, „greii” din PSD au putut simți pe pielea lor, in special in ultimii doi ani cand au avut la Palatul Cotroceni un dușman de moarte, ca adevarata miza o reprezinta guvernarea, intrucat de acolo vin banii pentru județe și contractele babane pentru firmele de partid. Cat privește justiția, probabil numai niște visatori naivi iși mai fac speranțe ca un președinte, prim-ministru sau orice altceva mai poate interveni pentru a influența mersul unei anchete sau a unei judecari in instanța.
Deci, atat Victor Ponta, cat și „greii” PSD au ințeles ca miza prezidențialelor este mai puțin importanta decat cea a pastrarii guvernarii, ținuta destul de bine in mana de Victor Ponta. Singura problema aici este „poporul PSD”, care nu face prea multe calcule strategice, avand doar tendința de a-și impinge liderul in competiții electorale sau de a-l mazili in caz ca pierde.
Tariceanu, candidatul noului USL
Soluția optima prin care Ponta poate evita intr-un mod inteligent candidatura, astfel incat sa para ca lucrurile se intampla in mod natural, este refacerea USL, intrucat prin protocolul acestei construcții PSD avea prim-ministrul, iar componenta liberala președintele. Cum PNL a ieșit din USL, noua invenție a lui Tariceanu vine sa suplineasca fix acest rol. Iar ca lucrurile sa para și mai in tonul vechiului USL, PLR-ul lui Tariceanu s-a aliat cu PC-ul lui Voiculescu, adica exact un fel de ACD care a precedat formarea USL, in 2011.
Deci la nivel parlamentar, PLR și-a rezolvat problemele, iar in ceea ce privește teritoriul, partidul lui Tariceanu se pare ca va fi adevaratul beneficiar al „ordonanței Dragnea” prin care aleșii locali pot schimba partidul timp de 45 de zile, intrucat lansarea lui Tariceanu in cursa prezidențiala cu susținerea PSD va constitui un adevarat catalizator pentru aleșii locali care nu credeau inca in proiectul politic Tariceanu. Deci vom avea un „USL-reloaded” cu PLR in loc de PNL, cu mare parte din aleșii PNL trecuți la PLR și cu Tariceanu in loc de Antonescu. Este lesne de ințeles ca in aceasta ecuație, Iohannis nu are aproape nicio șansa in fața lui Calin Popescu- Tariceanu, care va beneficia de cea mai mare susținere politico-mediatica, este un om autentic de dreapta și a avut un mandat bun in calitate de premier, cand țara merge bine, era creștere economica, creșteau salariile și pensiile etc.
Varianta candidaturii lui Ponta
Daca, totuși, Ponta va decide sa candideze, socotind ca varianta Tariceanu președinte nu este tocmai optima, partea cea mai riscanta va fi, in mod evident, turul doi al alegerilor prezidențiale, unde contracandidatul Klaus Iohannis ar putea pune probleme serioase, in ciuda problemelor sale de comunicare sau de adaptare politica. Pentru ca, așa cum au dovedit-o ultimele randuri de alegeri prezidențiale, candidatul de dreapta este cel capabil sa genereze emoție in randul electoratului, emoție care sa scoata poporul la vot și care sa-l faca caștigator. In aceste condiții, cel mai probabil, PSD și Ponta vor folosi toate parghiile politico-administrative și mediatice pentru a determina o prezența cat mai scazuta la vot, situație care l-ar avantaja, in mod evident pe Victor Ponta.
Candidatul mult-așteptat
Din toate aceste variante, dupa cum se observa, candidatul ACL, Klaus Iohannis, este cel care nu prea are marja de manevra fiind sortit sa aștepte jocul blocului PSD-Tariceanu. Sau poate ACL se va trezi din pumni și va prelua inițiativa printr-o mișcare care sa lase PSD-ul buimac, prin schimbarea candidatului pe ultima suta de metri și propulsarea unui prezidențiabil care sa le provoace fiori reci și lui Victor Ponta, și lui Tariceanu, și lui Traian Basescu și Elenei Udrea.
