In fiecare an, intr-un oras foarte special are loc un festival unic sau, cel putin, destul de neobisnuit ca tematica.
E vorba de festivalul de muzica sacra din Fez, Maroc. Este destul de neobisnuit (cel putin pentru noi si pentru estul Europei as crede) pentru ca aduna muzicieni si public din toate partile lumii care au in comun o cautare a sacrului. Prin muzica.
Despre orasul vechi, Fez Medina, in intregime declarat monument UNESCO din 1976, puteti citi si aici. Acum voi vorbi mai mult despre evenimentul care aduna in fiecare iunie citeva zeci de mii de turisti si localnici si care, anul acesta, a ajuns la a saptesprezecea editie, editie desfasurata intre 3 si 12 iunie sub titulatura Wisdoms of the world. Anul trecut, Initiatique Voyage.
Evenimentele reunite sub aceste cuvinte sunt diverse (concerte, expozitii, conferinte, proiectii de filme) si scopul meu nu e sa intru acum in dezbateri de semnificatii, religie, arta, culturi. Ma voi multumi sa fac precizari generale si sa adaug unele informatii si impresii de la fata locului.
Desfasurat sub inaltul patronaj al regelui Marocului, el are, cum sta bine unui festival de asemenea amploare, mai multe sectiuni si locuri de desfasurare. Cea mai selecta locatie pare sa fie chiar in palatul regelui, intr-o curte interioara vasta prin care ajungi dupa ce treci prin mai multe filtre de securitate. Aici a concertat, vreo trei ore, Youssu N’Dour, cel mai iubit muzician al Africii. Are si de ce, extraordinarul talent nativ si-l dubleaza cu un profesionalism desavirsit. In plus, ceilalti muzicieni din trupa sunt instrumentisti care ar putea cinta (sau deja cinta) oriunde in lume. In acelasi spatiu primitor, cu un decor de o mie si una de nopti, alte doua remarcabile concerte au fost cele ale unui amsamblu sufi din Rajahstanul indian si, in ultima seara, concertul lui Ben Harper.
O alta excelenta locatie pentru expozitii de arta plastica, conferinte (cu Wim Wenders, mistici din Asia si profesori de la Harvard) si concerte este gradina muzeului Batha, desigur, tot un palat traditional transformat in muzeu si centru cultural.
Nu lipseau (in fiecare seara) si concertele gratuite, oferite localnicilor, in special tinerilor, cu diversi cintareti celebri ai Magrebului care adunau audiente impresionante de cite zece mii de persoane.
Altele, mult mai discrete si spirituale, se desfasurau in mici piete sau gradini din inima labirintului numit orasul vechi. Cintece sufi din Maroc, Pakistan, Indonezia sau chiar Rusia se impleteau cu cintece sacre din stepele Mongoliei sau cele ale Anzilor peruani.
Nu au lipsit si proiectiile de filme mai mult sau mai putin cunoscute, precum Home, al celebrului fotograf si regizor francez Yann Arthus-Bertrand sau cel al regizorului german Franz Osten, The Light of Asia, din 1925, recent restaurat, primul film facut in India, narind viata lui Budha ori The prince who contemplated his soul, de Nacir Khemir.
O pata de culoare, anul acesta, a fost…ploaia care, pentru citeva zile, le-a incurcat organizatorilor programul concertelor, trebuind sa schimbe ba chiar sa anuleze unele evenimente. Ploaie total neobisnuita pentru Maroc localnicii plingindu-se chiar ca le va compromite culturile de…maslini. Altii imi marturiseau cu neprefacatorie ca ei nu au mai vazut asa o ploaie, ca e teribila si inexplicabila. Ploaie care, la noi, ar fi una usor mocaneasca…
Pe ansamblu, un festival foarte interesant din multe puncte de vedere, perfect fixat in arhitectura vechilor cartiere ale Fezului, care evoca sacrul si provoaca timpul intr-un oras, fosta capitala de imperiu, ai carui locuitori se mindresc si acum cu cea mai veche universitate din lume ce functioneaza fara intrerupere.
