Vantul care bate in rafale din nordul Germaniei aduce multe in satul Sprakebuell: ceata si ploaia din mare, ocazional barza care migreaza, mirosul slab de gunoi de grajd in campurile nou fertilizate. Si poate cel mai bine, banii – din vanzarea energiei electrice generate de turbinele eoliene care impanzesc campurile verzi plate care se intind pana la Marea Nordului. O parte din bani se indreapta catre satenii insisi, implicarea locala facand din aceasta enclava agricola vantuoasa de langa granita cu Danemarca o vitrina pentru modalitati de a continua proiectele de energie regenerabila.
Nu este usor cand vanturile in contra din economia globala post-pandemie – inclusiv ratele mari ale dobanzilor si inflatia – impiedica investitiile adesea costisitoare in energie eoliana, solara si alte forme de energie curata.
Aceasta incetineste cresterea surselor regenerabile necesare pentru a combate schimbarile climatice, asa cum trebuie sa accelereze pentru a indeplini un obiectiv ambitios atins la summitul ONU privind schimbarile climatice de a stimula capacitatea de energie curata.
Dar Sprakebuell, un grup de case cu un singur etaj, cu trei strazi, unde traficul cu tractoare depaseste numarul masinilor, a cunoscut o viata noua si a adaugat prosperitate datorita energiei regenerabile. Oricat de mic este, unele dintre practicile orasului german ofera lectii care ar putea rezona la nivel global.
Dividendele din parcurile eoliene detinute de cetateni nu ii imbogati pe beneficiari. In schimb, banii sunt un pic in plus, un tampon financiar „care este foarte important pentru noi pentru ca ne ofera o anumita libertate”, a spus Astrid Nissen, 44 de ani, care impreuna cu sotul ei administreaza o ferma de 150 de vaci de la periferia satului.
Preturile laptelui fluctueaza salbatic, dar veniturile mai stabile din parcurile eoliene sunt „ceva pe care ne putem baza, ceva pe care ne putem folosi pentru a planifica”, a spus ea, ocazional mouri venind din hambarul din spatele ei.
Suitul, zguduitul, zguduitul de la turbine — inaudibil in centrul satului, dar zgomotos de aproape — contribuie cu aproximativ 400.000 de euro (peste 432.000 de dolari) pe an in taxe. Asta a platit un nou loc de joaca, o pista de biciclete si chiar si lectii gratuite de pian pentru copiii lui Sprakebuell.
Cand vine vorba de proiecte noi, obstacolele globale includ costuri mai mari de imprumut, care fac mai costisitoare finantarea proiectelor, preturi mari si lanturi de aprovizionare infundate pentru turbinele eoliene si palete si rezistenta „nu in curtea mea” la parcurile eoliene.
Cresterile ratelor dobanzilor de la Rezerva Federala a SUA, Banca Centrala Europeana si altii ii fac pe economistii de la University College din Londra avertizand asupra „daunelor colaterale ecologice” si numesc costuri mari de imprumut menite sa combata inflatia „vestire teribila pentru tranzitia ecologica”.
Consultantul Wood Mackenzie a constatat ca „energia curata a fost martora la unul dintre cei mai grei ani din istoria sa scurta”, iar cererile guvernamentale pentru o capacitate de generare mai mare ramanand neutilizata in Germania, Spania, Marea Britanie si Italia.
Situatia este si mai grava pentru tarile cu venituri mai mici din locuri precum Africa, unde costurile de imprumut pentru investitiile initiale mai mari necesare pentru surse regenerabile erau deja ridicate si au crescut si mai mult.
In Sprakebuell, numarul fermelor familiale s-a redus de la 26 in 1960 la trei mai mari in prezent si a fost pe punctul de a fi fuzionat cu un sat vecin in urma cu 30 de ani. In zilele noastre, nu este acasa doar fermierilor, ci si oameni care lucreaza la o jumatate de ora distanta in orasul Flensburg.
Locuitorii lui Sprakebuell au platit avansul de 20% pentru construirea unui parc eolian, iar bancile locale au imprumutat restul de 80%. Primul parc eolian a avut 24 de participanti; cel mai recent avea peste 150 pe masura ce s-a raspandit.
Nissen si sotul ei au inceput cu o investitie de echivalentul a putin peste 5.000 de euro (5.560 de dolari) in urma cu mai bine de 20 de ani. Dividendele au ajutat la plata unei noi boxe pentru vitei, a unui incarcator frontal pentru a scoate hrana pentru animale si a doi muncitori.
„Asta inseamna ca uneori avem un weekend liber, uneori o vacanta – si fara angajati, asta este imposibil”, a spus ea.
Nu toata lumea participa, dar toti locuitorii vad beneficii. Exista o masina electrica comuna in mijlocul orasului pe care oricine o poate rezerva prin aplicatia pentru smartphone pentru 2,50 euro pe ora. S-a deschis un mic magazin alimentar cu o cafenea atasata, iar un restaurant serveste pranzul zilnic – semne ale unei noi puteri de cumparare. Unele sate de dimensiuni similare din regiune nu au niciunul.
„Proiectele de energie regenerabila sunt vizibile in peisaj si pentru mine, este foarte important ca localnicii sa se poata identifica cu aceste proiecte”, a spus Christian Andresen, a carei companie, Solar-Energie Andresen GmbH, a dezvoltat fermele eoliene si instalatiile solare.
Proiectele lui Andresen ilustreaza factorii care pot duce mai departe sursele regenerabile. Unul este pretul garantat al energiei electrice de catre guvernul german pe o perioada de 20 de ani, care ofera bancilor incredere ca pot imprumuta si pot fi rambursate.
Un altul este imprumuturile cu dobanda scazuta de la banca guvernamentala de dezvoltare, KfW. Dar chiar si acele rate au crescut, de la 1% acum cativa ani la peste 5%, a spus Andresen.
Ratele ridicate ale dobanzilor impiedica sursele regenerabile mult mai mult decat proiectele pe combustibili fosili. Majoritatea costului pentru sursele regenerabile este in avans in pretul de cumparare a turbinelor eoliene sau a panourilor solare, in timp ce costurile de exploatare a acestora in viitor sunt neglijabile – vantul bate si soarele straluceste gratuit.
Acest lucru face ca costul de imprumut sa fie un factor mult mai important pentru rentabilitatea proiectului.
Cu combustibilii fosili este invers: o centrala electrica pe gaz natural este relativ mai ieftin de construit, in timp ce costurile reale vin mai tarziu in cumpararea gazului.
In plus, este inflatia, care a crescut costul cladirilor si penuria de echipamente din cauza lanturilor de aprovizionare blocate.
Acestea au fost cateva motive pe care compania daneza Orsted le-a invocat atunci cand a anulat doua mari instalatii eoliene din New Jersey. De asemenea, compania suedeza Vattenfall a oprit un proiect offshore in Marea Britanie
Indicele S&P Global Clean Energy al actiunilor companiilor cu afaceri legate de energie curata a scazut cu 26% in ultimul an, chiar daca indicii de piata mai largi au crescut la recorduri.
In SUA, ratele mai mari au reprezentat o „denivelare” pentru unele proiecte de energie regenerabila, a declarat David Shepheard, partener nord-american pentru energie si utilitati la consultanta globala Baringa. „Rentabilitatea este stransa in mediul actual al ratelor”, dar se imbunatateste, a spus el, fiind asteptata ca Fed sa reduca ratele de trei ori in acest an. Imaginea de ansamblu este nuantata, cu o incetinire a surselor regenerabile de catre marile petroliere care atenueaza blocajele furnizorilor, in timp ce cerintele privind continutul intern pentru subventiile din SUA cresc intarzierile lantului de aprovizionare pentru unele proiecte.
In Africa subsahariana, unde jumatate din populatie nu are acces la energie electrica, proiectele din surse regenerabile se confrunta cu provocari si mai mari in ceea ce priveste finantarea. Cu multa lumina solara, solarul este o optiune evidenta, dar cei 1,2 miliarde de oameni din Africa au o cincime din puterea solara a Germaniei innorate.
Costurile indatorarii acolo sunt mult mai mari decat in tarile bogate, in timp ce subventiile guvernamentale sunt incerte din cauza revoltelor politice si a tarilor deja indatorate.
In Nigeria, unde penele sunt un eveniment de zi cu zi pentru aproximativ jumatate din cei 213 milioane de locuitori ai tarii, aproximativ 14 proiecte solare s-au blocat pentru ca finantele nu se aduna.
Guvernul a ignorat garantiile de credit ale Bancii Mondiale care ar face proiectele bancabile, ingrijorat de faptul ca i se cere sa plateasca pentru energie, chiar daca reteaua nu o poate furniza.
Dar fara asta, „nimeni nu va dezvolta sau finanta un proiect cu o subventie guvernamentala, pentru ca se poate usca”, a declarat Edu Okeke, directorul general al companiei de energie Azura, o parte interesata in proiectul solar Nova din statul Katsina din nordul Nigeriei.
Raspunsul poate fi cresterea pretului energiei electrice – ceea ce guvernul german a facut anul trecut cu 25%. Acest lucru ajuta si la asigurarea finantarii. Un altul este dobanzile subventionate sau garantiile de credit, ca parte a eforturilor tarilor dezvoltate de a ajuta tarile mai sarace sa lupte impotriva schimbarilor climatice.
Si acolo unde localnicii sunt proprietarii in loc de marile companii energetice, obiectiile la aspectul turnurilor eoliene, umbrele sau suitul tind sa se estompeze, a spus Andresen, dezvoltatorul eolian.
„Cand am o parte din el, este un zgomot frumos si o priveliste frumoasa”, a spus el.
