Pana acum, trebuie sa fi citit sau auzit ceva despre acest film pe care ar trebui sa-l vezi cat mai curand posibil. Late Night with the Devil are onoarea rara de a avea recenzii 100% pozitive despre Rotten Tomatoes, timp de peste doua saptamani. Acum, lansata deja in circuitele cinematografice americane, cifra a scazut la 96%, ceea ce continua sa-l califice drept „proaspat” in Tomatometer si arata clar ca este una dintre cele mai interesante premise lansate pana acum in acest an. Dar dincolo de asta, filmul, devenit o curiozitate a filmului de groaza, a lasat in istorie cateva evenimente curioase care ii insotesc triumful in randul presei de specialitate.
In weekendul sau de deschidere, filmul a incasat 666.666 de dolari, potrivit Variety . Ceea ce o face nu doar o raritate, ci si ceea ce pare a fi o gluma de marketing de mare calibru. Numai ca nu este. Dupa cum s-a raportat in diferite mass-media, inclusiv in prestigiosul Vulture , cifra este reala si conduce productia sa fie un succes modest la box office. Asta in mijlocul premierei hyped Ghostbusters: Frozen Empire si a fenomenului Immaculate cu Sydney Sweeney. Aceasta, transformata intr-o dezbatere de amploare pe retelele de socializare, datorita continutului sau presupus blasfemic, a castigat la box office 5,3 milioane de dolari, cu un buget de doar 9 milioane.
Triumful ambelor filme nu este cu totul neasteptat si a devenit o tendinta care ne permite sa intelegem mai bine genul horror din lumea filmului contemporan. Anul trecut, Hablame ne-a surprins ducand experienta unei provocari TikTok intr-un scenariu supranatural infiorator. Ceea ce le-a permis regizorilor sai, YouTuberii australieni Danny si Michael Philippou , sa arate cum reactioneaza formele contemporane de comunicare la inexplicabil.
Un nou tip de poveste terifianta
Australienii Cameron si Colin Cairnes incearca si ei ceva similar in Late Night with the Devil . Filmul, care spune povestea imaginilor gasite dintr-un vechi talk-show, foloseste formula televiziunii de realitate pentru a-si prezenta premisa. Night Owls with Jack Delroy , este o emisiune fictiva care la un moment dat in anii 1970, a fost difuzata in Canada.
Dar dupa o noapte fatidica a iesit din aer. Asa ca acum, cu inregistrarea intacta recuperata printr-o sansa convenabila, se revine la dezbaterea despre ceea ce sa intamplat cu adevarat. Sau, mai degraba, ca s-a dezlantuit in mijlocul a ceea ce era o posibila preocupare pentru fortele ascunse.
Spusa astfel, premisa poate parea fortata sau chiar nascocita. Dar duo-ul de regizori reuseste sa creeze senzatia ca, dincolo de a vedea adevarul niciodata dezvaluit al unui eveniment major, este o explorare a motivului pentru care a fost ascuns. De altfel, primele minute ale filmului sunt dedicate afirmarii ca ceea ce va fi prezentat se afla in mijlocul unui context complicat.
Incepe fenomenul unei nopti violente
Deceniul pe care il exploreaza filmul nu este, in niciun caz, cel idilic plin de cautari spirituale pe care Hollywood-ul il prezinta de obicei. Razboaie, proteste, tipete. Filmul se grabeste sa clarifice ca violenta pe care o va arata nu face doar parte dintr-un fenomen inexplicabil, ci si din ceea ce se intampla in jurul lui. Deci, Late Night with the Devil sugereaza ca spectacolul lui Jack Leroy este o oaza in mijlocul haosului. Sau se pretinde a fi, dintr-o perspectiva simpla si exagerata.
In plus, titularul Jack (David Dastmalchian) nu le are pe toate impreuna. In mijlocul climatului irespirabil a ceea ce se intampla in jurul lui, sufera si de tot felul de probleme personale. Filmul se echilibreaza apoi intre prezentarea scenariului sau terifiant si un prezentator care va face aproape orice pentru a obtine recunoasterea. Dar mai mult decat atat, un tip de celebritate instantanee, care ar putea evita sa continue sa fie de mana a doua a unui talk-show de mana a doua.
O mare parte din prima sectiune a Noptii cu Diavolul se bazeaza tocmai pe a face clar ca ceea ce va fi vazut este rezultatul lacomiei. Atat de mult incat atunci cand va incepe sa fie difuzata speciala anuntata de Halloween, va fi evident ca se va termina prost. Dar scenariul – tot de la regizori – evita iesirile usoare si isi rasuceste premisa in mijlocul unei intrebari incomode despre ce sa crezi.
O experienta live care se termina prost
Acelasi, care apropo, este programul live . Cu aceasta ocazie, productia fictionala l-a invitat pe psihicul Christou (Fayssal Bazzi), latura rezonabila si cinica intruchipata de Hunt Carmichael (Ian Bliss) si inevitabilul parapsiholog. June Ross-Mitchell (Laura Gordon), are un comportament foarte asemanator cu Lorraine Warren a Verei Farmiga, doar din spectrul stiintific. Dar diferentele se termina aici si cand incepe sa-si explice cartea – intitulata corespunzator Conversatii cu diavolul – este clar unde duce totul.
Scenariul este agil si clar atunci cand isi dezvolta premisa. Lilly (Ingrid Torelli), invitata, care o insoteste pe pseudo expert, va invoca o entitate malefica pentru a demonstra ce spune ea, despre convietuirea fortata intr-o secta. Realizatorii de film reusesc sa faca ca estetica ieftina a programului sa beneficieze de sentimentul ca ceea ce se intampla ar putea fi un truc prost pus la punct.
Un film de groaza care da fiori
Asa ca, atunci cand totul scapa cu adevarat de sub control – iar efectele speciale creeaza senzatia de realitate violenta – filmul isi arata ambitia si buna utilizare a resurselor. Scenarii evita, de asemenea, explicatiile auto-concludente sau sa sublinieze unde merge complotul. Totul se intampla intr-un mod organic si bine planificat in mijlocul unei situatii din ce in ce mai haotice.
Unul dintre cele mai inalte puncte este ca filmul reuseste sa mentina un echilibru intre critica sa fundamentala la adresa celebritatii instantanee si dedicarea sa de a provoca frica. Asadar, pe langa cunoscutele sperieturi de sarituri si locuri comune ale genului posesiei, filmul indrazneste mai mult in masura in care nu se supune unui ordin. Incetul cu incetul, haosul se raspandeste pe platou si este evident ca orice ucide personajele unul cate unul este brutal, salbatic si foarte departe de conceptia prefabricata a raului a slabului Jack Leroy.
„Late Night with the Devil”, un gran experiment
Prin scenele sale finale, filmul isi pierde o parte din capacitatea sa frenetica de a provoca dezgust, frica si chiar rasete in acelasi timp. Una dintre cele mai mari probleme ale sale este ca, odata aratat centrul intrigii sale, are putine surprize, iar ultima jumatate de ora pare artificiala. Cu toate acestea, finalul este suficient de decent pentru a depasi sentimentul unui film extins artificial.
Night With the devil are avantajul de a fi mai mult decat un amestec de genuri. De asemenea, este o poveste solida care este sustinuta de performante bune si de o directie precisa care evita sa se zdrobeasca sau sa-si sublinieze ideile. Mult mai bine, foloseste impecabil filmarile gasite deja uzate. Poate cel mai interesant element al premisei.
