Va amintiti ca la licitatia precedenta un mare actor a fost invitat sa conduca sedinta si ca, lipsit de experienta necesara, a transformat-o intr-o vesela brambureala? Duminica, 25 mai, Monavissa s-a prezentat la bratul altui dirijor, un colectionar de arta, de arta contemporana romaneasca in special.
Si daca la sedinta precedenta publicul s-a distrat, de data aceasta a avut motive justificate de enervare. Monavissa nu s-a pregatit. Licitatia a inceput cu intarziere si s-a intrerupt pentru o jumatate de ora din cauza ca display-ul electronic a fost virusat. Scaunele au fost putine, aerul irespirabil, iar apa din sticlele distribuite de angajati era calda. In plus, lucrul cel mai intristator, selectia a fost slaba, chiar penibila. Nume fara nicio rezonanta in arta romaneasca, lucrari de duzina au facut ca dintr-un total de 223 de obiecte de arta sa se cumpere numai 32, iar dintre acestea doar 8 au fost licitate de mai mult de o singura persoana.
Suma cea mai importanta, 48.000 lei (13.059 euro), a fost obtinuta de tabloul „Japoneza sezand” de Samuel Mutzner (1884-1959), un ulei frumos realizat de artist in 1915, in timpul primei sale calatorii in Extremul Orient, adica datand dintr-una dintre cele mai fecunde si mai bine inchegate perioade creatoare ale acestuia. Asta nu inseamna insa ca cei 5 doritori sa intre in posesia operei o apreciau pentru calitatile ei artistice. Mutzner, Darascu, Cheller sunt cativa dintre pictorii nostri a caror cota pe piata de arta se datoreaza cu siguranta politicii.
Dintr-o opera vasta, din care doar lucrarile de exceptie se aflau in cunoscute colectii prestigioase, sumedenie de alte tablouri s-au vazut dupa decembrie 1989 aruncate intr-un comert in care putini investeau in arta. Consilierii acestora au creat „legende” in jurul acelor artisti si nu trebuie sa mai explicam de ce. A rezultat un fel de isterie, iar atunci cand la casele de licitatii se ofera tablouri ale acestor artisti binecuvantati cu aura sublimului salile freamata, ciraci si servi ai celor care nu vor sa fie vazuti isi fac o stangace aparitie si liciteaza cu sarg pentru ca seniorul sa devina, in fine, proprietarul unui asemenea nume.
Licitat a fost si volumul lui Stefan Roll „Manifestatie”, pe care l-as fi crezut o carte rara daca nu s-ar fi intamplat ca o alta „Manifestatie” sa fie prezentata cu numai o saptamana in urma la GoldArt, unde a obtinut un pret de doua ori mai mare. Pentru ca am vorbit de GoldArt, aceasta casa de licitatii si-a reprogramat tot pentru aceasta duminica sedinta ratata de la inceputul lunii, cand a parasit si sediul de la Galateca. Suprapunerile licitatiilor ii vor prejudicia pe cumparatorii de buna credinta, care nu dispun de o pletora de imputerniciti si de informatiile „confidentiale” ale caselor.
Noroc ca si la GoldArt penuria de opere de referinta nu pune in primejdie inima vreunui colectionar fara harul ubicuitatii. Estimarea unui tablou de Theodor Pallady, „Peisaj din Bucium”, ia in calcul tema, despre care ni se spune ca se regaseste la un ulei dintr-o colectie de notorietate cum este colectia Avakian.
