Sursa foto: Unsplash.com   

În România, legislația actuală stipulează foarte clar faptul că, pentru a avea acces în cazinouri, trebuie să ai vârsta de cel puțin 18 ani. Această reglementare generală, care acoperă inclusiv agențiile loto și sălile de păcănele, este atent monitorizată de Oficiul Național pentru Jocuri de Noroc, instituția statului român care acordă licențe pentru unitățile din această industrie și care poate impune sancțiuni dure pentru neconformarea la această regulă.

Astfel, dacă accesul în cazinourile stradale este atent monitorizat, prin verificarea strictă a actului de identitate pentru persoanele susceptibile de a fi sub vârsta legală, în cazul cazinourilor online realitatea e mult mai nuanțată. Chiar dacă accesul pe o astfel de platformă este, teoretic, îngrădit minorilor, se găsesc mereu portițe pentru a evita legislația. Astfel, de cele mai multe ori, tinerii preferă să intre pe un site de jocuri folosind credențialele unor prieteni și cunoștințe majore, ori, pur și simplu, sunt lăsați de aceștia să le folosească contul. Ba mai mult, oamenii legii au identificat deja numeroase cazuri în care adolescenții și-au creat profile false, pentru e eluda problema vârstei! Este evident că tinerii din ziua de azi știu să folosească tot mai mult internetul și cunosc multe trucuri, motiv pentru care adulții din jurul acestora trebuie să fie extrem de atenți pentru a contracara din timp acest fenomen.

De ce tinerii sunt cei mai expuși unei dependențe de jocuri de noroc?

Marea majoritate a specialiștilor în jocuri, dar și a psihologilor, afirmă că dependența de jocuri și pariuri este mult mai pregnantă la cei mai tineri, în special datorită insuficienței dezvoltări cerebrale. Dacă vorbim de jocurile de noroc online, tinerii sunt extrem de atrași de partea vizuală a acestora, de interactivitatea lor, și mai puțin de obținerea unui câștig. În ziua de azi, caracteristicile grafice ale acestor platforme sunt extraordinare: foarte elaborate, cu multe detalii și opțiuni. Astfel, tinerii sunt rapid captivați de această nouă distracție și se afundă ușor într-o realitate alternativă, la al cărui capăt este, de cele mai mult ori, o formă mai mult sau mai puțin accentuată de dependență. 

Dependența de jocuri reprezintă o problemă reală a zilelor noastre, tot mai mulți minori,  dar și adulți, sunt afectați de aceasta, iar semnele și simptomele acestei tulburări pot fi cu ușurință trecute cu vederea și considerate normale. 

Cum se creează efectiv dependența?

Dependența apare atunci când individul practică jocul într-un mod abuziv și îi afectează calitatea vieții și interacțiunea cu ceilalți. La minori, dependența apare mult mai pregnant decât la adulți din cauza, cum arătam mai sus, a precarității dezvoltării cerebrale. Jocurile de noroc, ca orice joc video, sunt special concepute pentru a te face să joci cât mai mult și să te țină lipit de ecran. Astfel dependența se dezvoltă pe fondul stimulării continue a creierului, în urma eliberării de dopamină care, pe termen lung, produce modificări structurale în creier.

În ceea ce privește jocul de noroc specialiștii au constatat faptul că nu toate versiunile induc același risc de dependență, Astfel, în urma unor studii, s-a arătat faptul că jocurile practicate alături de mai mulți utilizatori, întinse pe o perioadă mai lungă de timp, cum este pokerul, prezintă un risc mult mai mare de dependență decât cele single-player. În plus, oferirea de recompense și bonusuri la anumite intervale de timp, mai dese la început și mai puține spre final, sunt practici foarte adictive pentru toți userii, fie că sunt tineri sub 18 ani sau majori.

Principalele simptome ale dependenței de jocuri la copii

Plecând de la premisa că, deșii minorii nu pot intra legal pe o platformă de jocuri și, teoretic, nu are avea cum să creeze o dependență, acest lucru se întâmplă din păcate și, cea mai potrivită abordare, este acceptarea realității și luarea, pe cale de consecință, a măsurilor corespunzătoare.

Semnele și simptomele care trădează o formă de dependență sunt similare unei tulburări obsesiv-compulsive, cum e dependența de shopping sau de pornografie. Paradoxal, deși componenta temporală este prioritar invocată atunci când se vorbește despre o formă de dependență de jocuri la copii, impactul pe care îl au jocurile asupra calității vieții personale și sociale este mult mai relevant în această speță.

Concret, dacă un minor își neglijează igiena corporală, este tot timpul obosit, are probleme cu stima de sine, interacționează puțin cu ceilalți copii, ori nu mai face activitățile pe care le făcea în trecut și care îi creau plăcere, se poate pune în discuție apariția unei dependențe, chiar dacă nu se joacă decât câteva minute.

Astfel, cele mai uzuale semne fizice ale dependenței la minori, ușor de observat atât de părinți cât și de cadrele didactice, ar fi următoarele:

Probleme cu banii – deși primește constant bani de buzunar, copilul se plânge mereu că nu-i ajung. Ba mai rău, ajung să împrumute bani de la alții, datorii care se rostogolesc și pe care nu le mai poate plăti

Neglijarea igienei personale – copilul are tot mai puțin grijă de el și de felul în care apare în societate: este mai mereu nespălat și neîngrijit, nu se mai spală pe dinții, umblă cu hainele murdare sau chiar rupte

Dureri musculare – de regulă, cele de spate, din cauza poziției adoptate în timpul jocului, dar și dificultăți motorii, la îndoirea degetelor și la încheieturi

Oboseală cronică – copilul nu se mai poate concentra la activități simple, este apatic, are cearcăne la ochi și mai mereu cască

Migrene – are probleme să adoarmă seara și, dacă adoarme, se trezește de mai multe ori pe noapte. Copii, au, de regulă, un somn continuu, până dimineața, astfel că orice disfuncționalități trebuie neapărat investigate (pot fi și alte probleme, de natură medicală)

Cum spuneam, simptomele fizice sunt primele și cele mai ușor observabile, însă mai există și o altă categorie: cele emoționale. Acestea sunt mult mai greu de perceput de către o persoană fără cunoștințe minime în domeniu, însă cu puțin efort și printr-o monitorizare strictă, pot fi identificate și luate anumite decizii. Astfel, cele mai importante simptome de natură psihică ar fi următoarele:

Impulsivitatea crescută – copilul traversează destul de repede diferite stări de agitație și neliniște, dar și episoade de impulsivitate și irascibilitate atunci când nu are acces la telefon sau tabletă, ori i se interzice accesul

Izolare socială – îi place să stea mai mult singur decât în compania altor colegi, prieteni, sau membri ai familiei și se gândește mereu la felul în care va aborda noul joc de noroc care îi atrage atenția

Denaturarea adevărului – copiii-jucători au o înclinație spre minciună și ascunderea adevărului – nu vor recunoaște niciodată că joacă și nu vor spune cât timp au petrecut efectiv în fața ecranului sau câți bani au stricat

Pierderea interesului pentru activități ludice specifice vârstei – copiii cu dependență de jocuri video nu mai prezintă interes pentru activități sportive, nu mai vor să iasă în oraș  împreună cu prietenii sau să plece în vacanțe și tabere de vară

Folosirea jocurilor pentru a scăpa de emoțiile negative – de exemplu, când copilul este certat de părinte sau de un profesor, pune imediat mâna pe telefon și intră câteva minute pe un joc, pentru a se liniști și uita.

Tratamentul pentru dependența de jocuri de noroc este unul complex și destul de dificil. Simpla interzicere a accesului la telefon sau tabletă nu va rezolva problema. Copilul tot va găsi o cale să intre pe platformă și să se joace. Astfel, într-o primă etapă, specialiștii recomandă inițierea unei discuții sincere împreună cu copilul, care să pună pe tapet ambele versiuni ale taberelor și în care să se discute deschis despre felul în care poate fi „înlocuită” această ocupație distructivă cu alta mai potrivită, specifică vârstei. Dacă nici această tactică nu funcționează, este recomandată consilierea terapeutică, care este privită ca fiind de mare ajutor în tratarea dependenței, mai ales că, în ziua de azi, au început să apară clinci specializate, care oferă terapii personalizate, centrate pe copil.

sursa: Jucătorul