De regula, imi fac bagajul in 2-3 mișcari, in alte 3-4 ma echipez corespunzator, și-n doar o secunda ies pe ușa. Mda, cam de atat am avut nevoie, sambata dimineața, pentru a ma porni spre Bușteni. Recunosc, stabilisem cumva cu sora-mea sa mergem intr-acolo, insa pana a venit vremea m-am razgandit de cateva ori. Ce sa mai, planurile nu-s pentru mine. Eu traiesc momentul și cam atat.
Anyway, sambata mi-am luat rucsacul – a se citi ghiozdanul- și am pornit spnre Gara de Nord. De acolo amt luat primul tren spre Bușteni și duse am fost.
Am rezistat, va zic, cu stoicism calatoriei. Și nu vorbesc acum de condițiile grele din tren – tren care n-avea nici priza – ci de niște indragostiți, care timp de doua ore (era tren personal, da) au imparțit ba sandviciurile, ba caramelele, ba ”apuța”, ba sa ma ia naiba ca nu-i mai suportam gangurind și zambind in timp ce eu de-abia puteam sa-mi țin pleoapele deschise la 6 dimineața, ca nici cafea n-apucasem sa-mi iau.
In fine, am ajuns cumva la gara in Bușteni, unde am avut prima revelație. Ba, e frig la munte in august, mai ales dimineața, și sa dea dracu` ce dor mi-a fost de ei. De munți. Cum erau ei falnici și ma așteptau sa-i escaladez și eu eram cat pe ce sa ma clocesc in garsoniera la Dristor, doar ca sa nu ma trezesc la 6 dimineața…
”Priveliștea” de pe balcon. Era coada mare, da
Am ajuns și la cazare. O pensiune aproape de poalele munților, unde eu am mai fost cazata și-n anii trecuți, și unde ocupam doar mansarda, pentru ale sale geamuri mari, cu vedere la Crucea Caraiman. Ah, da, și pentru balconul unde ieșeam sa-mi cafeaua și sa analizez coada de la teleferic. La Anduțu` se cheama, insa m-a cam blegit ca era mizerie pe la ei. Pesemne, și menajera a plecat pe munți. Nu-i nimic, geamurile alea din tavan au salvat toata situația. Și terasa.
”Nas in nas” cu natura
Și apoi am plecat pe munte. Ah, nu, stai, inainte sa urc am fost sa mananc, La Anduțu restaurant, o ciorba de fasole in paine. Sau a fost dupa? Ce-am facut pe munte. Circ, iți dai seama!
Țeapa! N-am facut chiar circ, deși a fost un moment de Snapchat, ci am fost chiar melancolica. Așa, artistico-melancolico-bacovia, ca sa manance și Instagramul meu ceva.
Una la mana – traseul asta l-am facut de cateva ori și zic ca-i unul destul de ușor. Adica, daca pot io, poate oricine! A putut și una pe toace. Patrate, ce-i drept, dar pe toace a urcat. Va dau cuvantul meu de onoare.
Doi la mana, cascada Urlatoarea nu-i chiar spectaculoasa – in comparație cu altele – dar merita drumul pana la ea. Priviți numai ce de poze am facut. Apropo, daca sunt cu selfie stick-ul la vedere, sa știți ca așa s-a vrut. Pentru o impresie regizorala mai deosebita. Canci! De-abia l-am luat, și nu știu eu cu de-astea.
Și da, a fost, cum ziceam, un moment de Snapcheala, in care am fost Afrodita și Mama Fluturelu` și toate cele langa cascada, de nu mai știa lumea sa creada, daca m-am imbatat cu aerul de munte sau cu murele alea de se vindeau fix la cascada. Poate cate puțin din fiecare.
Am invațat-o pe sor-mea la Snapchat
Cert este ca urcarea asta pe munte mi-a prins numa` bine. Am facut nițel sport – fie vorba intre noi, e nevoie mare -, am respirat aer curat, am facut la poze de traiește Instagramul meu inca doua saptamani pana plec in Transilvania și-am avut-o și pe sora-mea cu mine. A fost, cred, prima vacanța in care am plecat numai noi doua. Doua zuze și padurea intreaga. Bine și mulți gherțoi de aveau glume de-alea cu ”fetele, fetele esteți frați”. Dar noi ne-am distrat. Am behait mult și bine.
Of course, am luat și magazinele din Bușteni la pas. Un sigur gand am in legatura cu asta – țoale mai mișto și ieftine n-am vazut nici in Primark, Anglia. Deci, musai sa aveți buget de asta. Am plecat cu espadrile, iar sormea cu rochii, costum de baie și alte alea, ca doar de unde iți iei costum de baie, daca nu de la munte?
Pe seara am mers și am baut ceva, pe undeva. Draguț, dar nu foarte. Oricum, decent. Și bautura și localul. Nimic wow.
A doua zi, am mers la purificare.
Da, ba, am fost la manastire. La manastirea Caraiman. Am intrat, am facut doua – trei cruci și am continuat sa facem poze. Nu sariți, noi suntem mai mult cu Divinitatea in suflet, decat in icoanele burdușite de bani.
Am pozat toata flora și fauna manastirii. Frumoasa și bogata. Apoi, am mers pe o pajiște a manastirii și ne-am tolanit. Ne-am și pozat, evident, ca doar nu ratam frumusețe de priveliște.
Am meditat și-am conchis, e rost de o plimbare pana la Rașnov, la Peștera Valea Cetații. Zis și facut. Am mers cu mașina pana acolo și apoi am inceput sa urcam. Și-am urcat, și-am urcat. Odata ajunse, am platit 15 lei pentru vizionare cu ghid. Oricum n-aveai voie sa patrunzi in peștera singur.
Am trecut de la un 25-30 de grade in varful muntelui la 10-12 grade maximum. Cum erau pasaricile imbracate? In pantaloni scurți, ca doar in peștera n-aveam cum sa fie frig… Doh!
Am dardait, am gogonat ochii și am incercat sa vad stalagmitele și stalactitele. Așa le-o zice? N-am vazut, ca peștera era slab luminata și ca era un chibrit cu 2000000 de oameni in el. Nu chiar atația, dar oricum destui incat sa nu te lase nici doua secunde sa te uiți pe sus, caci erau ocupați sa ajunga departe. In cazul nostru, spre ieșire, caci treptele erau spiralate și duceau afara. Așa ca daca te uitai doar la trepte – așa cum toata lumea facea – ajungeai afara inainte sa-ți dai seama. Am facut și aici niște poze, dar nu-s de mare relevanța, ca nu se vedea nimic.
Oricum, daca n-ai mai fost in vreo peștera – ca je – atunci poți intra in Peștera Valea Cetații sa știi și tu ce și cum, insa daca ai mai fost in vreuna, stai cuminte, nu vezi nimic nou. De fapt, nu vezi nimic, ca e bezna.
In fine, dupa vizionarea (hahah) peșterii, am plecat spre București. Am facut mici opriri prin Moeciu, unde am avut timp sa mai mor de inima de cateva ori, de ce mișto era peisajul. Ah, și cat sa ma gandesc cum ar fi sa locuiesc in fiecare oraș / sat de munte macar cate o saptamana. De vis! Am zis ca iubesc muntele?
Cam atat.
Ps: De fapt, nu! Tre sa mai spun bugetul: 250 de lei. Cazare, mancare, transport. Studenție, ce sa mai.
Ps 1: Fara cumparaturi. Daca vrei sa și cumperi dracii, ia cu tine cardul. Au și aici banci, ca sa vezi!
