Charles de Secondat, baronul de Montesquieu, a fost membru al generatiei de filozofi liberali care a definit epoca revolutionara. Ca multi dintre contemporanii sai, el nu ar trai pentru a vedea roadele muncii sale filozofice. Totusi, stiloul sau a schimbat modul in care societatea si oamenii de rand au inteles politica, care s-a manifestat intr-o mana de revolutii, eliberand oamenii de catusele monarhiilor opresive.
In formularea noilor guverne tinere, a trebuit sa se fi avut mare grija pentru a asigura echilibrul precar al puterii pentru a se evita coruptia. Cine a fost Montesquieu si care a fost contributia lui la o era atat de tumultoasa si volatila a istoriei omenirii?
Viata timpurie a lui Montesquieu
Montesquieu s-a nascut intr-un moment istoric extrem de volatil. S-a nascut in anul 1689, chiar anul in care englezii s-au declarat monarhie constitutionala si l-au instalat pe tronul lor pe tron pe William al III-lea (r. 1689-1702), punand capat deceniilor de varsare de sange religioasa. Pe teritoriul sau natal din Franta, „Regele Soare” Ludovic al XIV-lea (r. 1643-1715) va muri si va lasa statul sau francez masiv, puternic si indatorat, stranepotului sau, in varsta de cinci ani, Ludovic al XV-lea (r. 1715-1774).
Ganditorul francez a vazut succesul timpuriu ca scriitor. In 1721, a publicat o lucrare satirica care critica societatea franceza contemporana prin ochii vizitatorilor etnici straini. Lucrarea, Litere persane , a avut un succes instantaneu.
Pana in 1728, Montesquieu calatorea prin Europa, studiind si scriind. Ii placea sa observe diverse culturi, obiceiuri, legi si practici de pe tot continentul si sa scrie despre ele. Lucrarile pe care le-a scris au castigat rapid actiune ca unele dintre cele mai profunde piese de filozofie politica la acea vreme. Desi multe dintre lucrarile sale aveau sa fie cenzurate si chiar interzise in tara sa natala, acestea au castigat cea mai mare actiune peste iaz in coloniile britanice americane.
Familia lui Montesquieu era de origine hughenota – oameni francezi de credinta protestanta. Hughenotii au fost puternic persecutati de statul francez – care era fervent catolic – si multi au fugit din Europa pentru lumea noua de-a lungul timpului din cauza persecutiei si a violentei religioase.
Ideologia
Desi Montesquieu avea sa moara cu aproximativ douazeci de ani inainte ca el si o generatie de ganditori sa cucereasca lumea cu asalt – manifestat intr-o revolutie sau doua – el a fost tinut in mare atentie printre Parintii Fondatori.
Cand ideologia liberala a maturat generatia revolutionara, nemultumirile lor au fost alimentate de generatia anterioara de iluminism politic. Despotii iluminati si-au petrecut generatia anterioara extinzand autoritatea guvernamentala si puterea centrala, luand un rol in fiecare fateta a societatii sub pretextul unei administratii binevoitoare a societatii. Realitatea a fost opresiunea si interferenta din partea acestor guverne supradimensionate (si scumpe) – taxele au crescut si autoritatile centrale detineau prea multa putere.
Montesquieu avea un talent pentru categorizare, in mod aristotelic. In mod comparabil, Aristotel si-a inceput clasificarea strict antropologica, desi in cele din urma s-a transpus in politica, pe masura ce a aprofundat mai mult in argumentele sale. Ganditorii moderni, precum Montesquieu si Immanuel Kant, au fost fascinati de mintea greaca antica si au continuat aceasta tendinta strict politic.
Cea mai importanta clasificare facuta de Montesquieu a fost descrierea sa despre separarea puterilor in cadrul guvernului. Cel mai important, el a remarcat impartirea puterii intre suveran si administratia sa; administratia a fost apoi impartita in cele trei ramuri ale guvernului asa cum le cunoastem astazi: legislativa, executiva si judecatoreasca.
Montesquieu, Revolutionarul
Planul de baza al lui Montesquieu ramane in formularea guvernelor pana astazi. Ambarcatiunile de stat timpurii, a carei interpretare moderna s-au realizat impreuna cu Statele Unite, a fost conceputa complex. Nascuta din asuprirea monarhiei tiranice, tanara democratie a fost tesuta special pentru a evita inzestrarea prea multa putere intr-un colt al sistemului.
Aici perceptia lui Montesquieu i-a influentat pe tinerii revolutionari. Distinctiile observate de Montesquieu in separarea puterilor (sau lipsa acesteia) intre suveran si administratie au devenit tot ceea ce tinerele democratii incercau sa evite. Ramurile guvernamentale au fost extinse sau reduse si s-a nascut reteaua guvernarii moderne.
Montesquieu avea o viziune cvasi-cinica asupra omenirii. Critica lui a fost inradacinata in orgoliul si ambitia noastra; daca Cezar nu ar fi distorsionat Republica Romana si ar fi creat Imperiul, altcineva ar fi exploatat slabiciunea democratiei si ar fi facut la fel. Avand in vedere intelepciunea lui Montesquieu, guvernele au fost facute cu un set foarte specific de controale si echilibru pentru a evita orice varf in balanta puterii.
Echilibrul puterii
V-ati intrebat vreodata care este diferenta dintre un presedinte si un prim-ministru? Ii putem multumi lui Montesquieu pentru ca s-a asigurat ca aceste doua roluri exista separat. Cele trei ramuri distincte ale guvernului joaca fiecare un rol crucial in functia lor; anumite state le au infiintat diferit in constitutiile lor.
Ramura executiva a unui guvern este, prin definitie, organismul care sustine practica dreptului. In multe privinte, ramura executiva a guvernului este „fata” guvernului: in contextul Statelor Unite, aceasta ramura ar fi condusa de un presedinte, un vicepresedinte si un cabinet prezidential. In state similare precum Canada, puterea executiva este reprezentata in schimb de un prim-ministru (o pozitie putin diferita) care are si un Cabinet.
Ramura legislativa a guvernului este organismul responsabil cu propunerea si adoptarea modificarilor legii si societatii. In Statele Unite, acesta ar fi Congresul. Congresul se intruneste regulat pentru a dezbate, discuta, propune si modifica legile care exista in tara. Odata ce se incheie un acord cu privire la un proiect de lege sau o lege, acesta este trimis executivului pentru a fi semnat in lege. In cazul Canadei, prim-ministrul este liderul partidului dominant in corpul legislativ. Prin urmare, un prim-ministru are – in teorie – mai multa putere decat un presedinte, deoarece are o mana atat in organele executive, cat si in cele legislative ale guvernului.
Ramura judiciara a guvernului este organul care interpreteaza legea si judeca cu privire la infractiunile savarsite si regulile incalcate in cadrul unei societati. In cazul Statelor Unite, aceasta ar fi Curtea Suprema.
Mostenirea lui Montesquieu
Construirea tinerelor democratii liberale a fost evident puternic influentata de Montesquieu si de contemporanii sai. Cei care le-au infiintat, adesea victime ale unei forme de persecutie sau de autoritate opresiva, au conceput aceste tinere guverne sa fie cat mai incoruptibile posibil.
Separarea puterilor lui Montesquieu a fost o ideologie instrumentala de injectat in aceste republici timpurii. Fiind victime ale persecutiei (adesea religioase), aceste guverne au fost menite sa fie sincere, deoarece nicio persoana nu putea exercita o autoritate centrala masiva. Separarea puterilor joaca un rol crucial tocmai in acest sens: cand toate cele trei ramuri se imbina intr-un singur individ politic, avem absolutism.
