Este binecunoscut faptul ca grecii antici au fost mari inventatori si chiar mai mari povestitori. Ne-au lasat mostenire valori importante, cunostinte mari si mituri minunate. Cu toate acestea, exista inca o parte din mostenirea lor pe care nu o intelegem, fie pentru ca nu avem suficiente dovezi, fie pentru ca nu am fost intentionati sa fim in secretele lor.
De la cripticul „Epsilon” din Delphi pana la triunghiurile mistice si portalurile spatiu-timp, exista cateva mistere ale Greciei Antice care raman inca nerezolvate. Sa aruncam o privire la trei dintre cele mai mari mistere si sa incercam sa le dezvaluim.
1. Delphic E
E Delphic sau, asa cum este si cunoscut, „Epsilonul Delfic”, este in zilele noastre un simbol foarte gresit inteles pe care unii vor sa-l identifice cu grupuri secrete si teorii ale conspiratiei. Dimpotriva, Epsilonul delfic, adica simbolul care a fost plasat (conform textelor si descoperirilor antice) in varful frontonului Templului lui Apollo din Delphi, avea pentru lumea antica o valoare si o filozofie importanta. Deci, ce a fost si ce a insemnat cu adevarat Epsilonul Delphic?
Potrivit celei mai populare teorii, litera Epsilon ca simbol este direct legata de Misticismul Solar Delfic, initierea omului in lumina. Amplasarea sa pe frontonul Templului Delfic al lui Apollo (Zeul Luminii – Cultul solar) indica relatia eterna a omului cu lumina, deci, perfectiunea. Litera E are trei linii paralele care marcheaza unirea trupului, mintii si sufletului, evidentiind trinitatea naturii umane. Litera este al cincilea numar al alfabetului grecesc, numarul cinci simbolizand cele cinci elemente necesare vietii, potrivit Anticilor: Pamant, Aer, Apa, Foc si Eter.
Epsilonul Delphic a fost plasat in varful frontonului Templului lui Apollo, chiar in centrul acestuia. In coltul din stanga jos, se afla inscriptia „Γνώθι Σαυτόν”, care inseamna „cunoaste-te pe tine insuti” in limba greaca, in timp ce in coltul din dreapta jos, era inscriptia „Μηδέν Άγαν”, adica „nimic in exces”. cunoscut sub numele de „Poruncile Delfice” si E „predadea” asupra lor.
Au fost trei litere de E in total: cea mai veche a fost facuta din lemn si este denumita „E a Inteleptilor” deoarece a fost dedicata fie de Solon (unul dintre cei sapte Intelepti ai Greciei Antice), fie de catre toti. inteleptii. Al doilea E a fost din bronz si a fost comandat de atenieni. Al treilea E este cunoscut sub numele de „E de aur” deoarece a fost facut din aur pur, dedicat lui Apollo de catre Livia Drusilla, sotia imparatului roman Augustus.
Faptul ca o litera a alfabetului provoaca atat de multe dezbateri si inspira atat de multe teorii arata importanta mare a acelei litere in antichitate. Faptul ca nimeni nu a scris despre ea, dar si felul in care Plutarh insusi (un preot al lui Apollo la Delphi) vorbeste despre ea, indica faptul ca trebuie sa fi fost cheia Misterelor Delfice. Motivul principal pentru care nu avem mai multe informatii despre acest mister este probabil pentru ca era considerata o infractiune morala si penala impartasirea secretelor misterelor celor neinitiati, infractiune pedepsita cu moartea! Asadar, vom continua sa cautam si imaginatia noastra va continua sa alerge pana cand intr-o zi (speram) sa gasim niste dovezi in mainile noastre.
2. Triunghiul Sacru al Greciei
Celebrul Triunghi al Greciei Antice este un alt mare mister in ceea ce priveste stramosii nostri, intrucat pozitionarea templelor lor formeaza formatiuni geometrice imaginative care sfideaza interpretarile rezonabile. De ce si-au construit grecii antici lacasurile de cult in asa fel incat sa creeze triunghiuri echilaterale si isoscele pe harta? Ce a insemnat pentru ei acest triunghi perfect? Si cum puteau ei sa calculeze cu atata precizie cand distantele erau atat de mari si cu marea interferand cu ele?
Un triunghi isoscel perfect este format din Templul lui Hephaestus din Thiseio din Atena, Templul lui Poseidon din Sounion si Templul lui Athena Aphaia din Aegina. Un alt triunghi isoscel perfect este format din Templul lui Apollo din Delphi, Templul Atenei Parthenos (Parthenon) din Atena si Templul Atenei Aphaia din nou in Eghina.
Atat Aristotel, cat si Strabon admit ca locul infiintarii sanctuarelor nu a fost o coincidenta, ci au urmat in schimb o reglementare interna cu propria sa metodologie ezoterica, desi ambii par sa ezita sa dezvaluie detaliile acestei analogii divine. O teorie este ca siturile reflecta miscarile corpurilor ceresti, cum ar fi soarele, luna sau planetele si stelele in raport cu suprafata Pamantului. Cu alte cuvinte, locurile sfinte ale grecilor antici au fost construite intr-o pozitie de a alinia partile locuite ale Pamantului cu planetele de pe cer.
Relatia armonioasa dintre temple, oracole, morminte si sanctuare ne ajunge astazi doar ca o imagine, o imagine a conceptiei colosale care ne provoaca un fior. Cu toate acestea, secretul bine pastrat refuza cu incapatanare sa se dezvaluie. Ce crezi? Ce secrete se ascund in spatele triunghiurilor sacre?
3. Portile Stelare
Ce are Homer in comun cu Einstein? Amandoi au vorbit despre portile in timp si spatiu. Einstein le-a numit „gauri de vierme”. Homer, scrie in lucrarea sa Iliada: „Indata, Hera a biciuit caii, iar Portile Raiului de la sine s-au deschis pe balamale, porti pe care Orele le pazesc, paznicii cerului larg si ai Olimpului, sa le inveleasca sau sa le dezvaluie pe masura ce vad. potrivi. Prin porti si-au condus caii siguri […]” (Iliada, Rapsodia E, versetele 741-751). Putem interpreta cuvintele lui Homer pur si simplu ca abilitati divine ale zeilor olimpici nascute din imaginatia lui sau a grecilor. Cu toate acestea, cineva l-ar putea vedea si ca o referinta la portile reale, folosite de greci sau de alte fiinte cu putere „divina”. Referintele la portile spatiale pot fi urmarite si in texte antice si traditii ale altor popoare. Exista rapoarte despre „vizitatori straini” care au vizitat planeta noastra trecand prin „portile stelare” si, astfel, au ajuns sa fie termenul „poarta stelara”. O nascocire a imaginatiei lor sau a marturiilor din viata reala?
Portara, usa impunatoare si masiva de marmura din Naxos, este primul lucru pe care il vedem de la mare in timp ce barca noastra se apropie de portul insulei. Unii considera ca este poarta de acces catre Lost Atlantis. Altii cred ca aceasta duce la o alta dimensiune. A fost in mod clar parte a unui mare templu antic, cu toate acestea, ramane un mister caruia i-a fost dedicat templul. Unii arheologi sustin ca, din cauza faptului ca marea poarta, Portara, se intoarce spre Delos, insula sacra a zeului Apollo, era un templu dedicat zeului Luminii.
Alti arheologi sustin ca trebuie sa fi fost dedicat zeului patron al lui Naxos, Dionysos. Aici a ajuns marele erou Tezeu dupa ce l-a invins pe Minotaur si a rapit-o pe fiica regelui Minos, Ariadna. Zeul Dionysos a pus o revendicare asupra ei, iar Tezeu a trebuit sa o abandoneze pentru totdeauna. Insula Naxos este direct legata de zeul Dionysus si probabil aici s-au nascut Dionysia. Dar sa revenim la intrebarea principala: Portara este o poarta stelara si, daca da, unde duce?
In Hierapolis, in Turcia actuala, se gasesc ruinele unui oras grecesc antic si Templul lui Apollo (da, ne-am gandit si noi; Apollo pare sa fie implicat in aproape fiecare mare mister al Greciei Antice…). In 2013, arheologii au descoperit ceva pe care grecii antici l-au descris drept o „poarta catre Iad”. Fascinatia grecilor antici pentru lumea interlopa, regatul zeului Hades (Pluto in latina), este binecunoscuta.
Aveau o descriere foarte detaliata a calatoriei catre Hades si a modului in care arata Underworld. A fost un loc real in care se putea calatori printr-o poarta sau doar un mit? Poarta lui Pluto din Hierapolis era considerata atat de sacra, incat doar marii preoti aveau voie in apropierea ei. Ar putea porti precum Portara si Ploutonion sa fie portaluri catre alt spatiu sau timp, protejate si operate de preoti misteriosi care posedau cunostinte si tehnologie mult superioare celor noastre de astazi? Sau toate au fost doar mituri imaginative?
Desi misterele grecilor antici sunt incitante si ne fac imaginatia sa dezlantuie, exista parti din viata lor de zi cu zi care sunt, de asemenea, destul de minunate.
