Lucian Boia este un cunoscut istoric,  ale carui opere reflecta capacitatea sa obiectiva si caracterul lipsit de ideologie politica, demne de apreciat.Prin operele sale, domnul Boia incearca sa ne deschida ochii, aratandu-ne prin dovezi faptul ca istoria nu trebuie confundata cu politica si ca evenimentele istorice trebuiesc preluate conform modului in care s-au petrecut si nu in functie de dorintele fiecaruia.Istoricul mentionat este un model din acest punct de vedere, impartialitatea sa, fiind un exemplu de urmat pentru noi toti.Printre temele abordate se regasesc urmatoarele:

1.Mitul originii poporului roman reprezinta subiect al discursului propagandistic.

Originile neamului romanesc sunt, in toate epocile, ideologizate, mistificate din motive politice sau nationaliste, propagandistice.Se face referire la mitul fondator roman, cel dac sau chiar cel slav.De exemplu, inca din secolul XVII, cronicarul Grigore Ureche subliniaza originile noastre romane(“Noi de la Rim ne tragem.”), fara a-si argumenta pozitia pe baza unor izvoare istorice.Originea romana producea, insa, prestigiu si superioritate(se remarca si acest complex al superioritatii romanilor in comparatie cu alte natii), datorita faptului ca limba latina era folosita in cea mai mare parte a Europei, traditia romana imperiala supravietuia prin “Sfantul imperiu”, pretentia Rusiei de a fi considerata “a treia Roma”(influenta externa).In functie de perioada istorica, romanii si-au modificat, amplificat originile, astfel: romani puri(Scoala Ardeleana este principalul promotor, ce ii prezinta pe romani egali cu occidentalii, existenta unui fenomen nationalist), dacoromanii, dacii romanizati, dacii(in secolul XIX, de exemplu “Dacia Preistorica” a lui Nicolae Densusianu), urmand ca in perioada comunista sa se accentueze caracterul slav.

 2.Mitul unitatii natiunii romane.

In secolul XIX, istoria devine manifestare a politicii, unificarea, putandu-se realiza datorita poporului,a natiunii.A.D.Xenopol afirma ca Mihai Viteazul nu a realizat unirea Tarilor Romane din constiinta de unitate, ci din aceea de supunere a celorlalti domni.Daca in perioada interbelica, istoricii precizau ca nu a existat niciun proiect de unitate, de constientizare a necesitatii unirii din partea lui Mihai(spre exemplu, Petre P.Panaitescu); in perioada comunista, ni se infatiseaza un conducator perfect constient de faptele sale, cu un scop clar(unitate romaneasca).Nu se permiteau discutii referitoare la cucerirea Transilvaniei si Moldovei, deoarece ar fi contrazis ideologia si programul politic al comunismului ceausist, ce dorea o singura guvernare, inconjurata de o societate uniformizata.Asadar, asistam la transformarea unor fapte istorice in ideologie si propaganda.

3.Teorii despre comunism.

Teoriile privitoare la perioada comunista sunt diverse.Manualele scolare nu prezinta in mod corect aceasta perioada din istoria Romaniei.Cu bune si rele, comunismul si personalitatile sale au fost actori importanti pe scena politica cateva decenii.Chiar daca nu ne convine, nu putem sa stergem personalitatea maresalului Ion Antonescu si sa le interzicem din start elevilor o incercare de cunoastere a acestui om politic.Democratia presupune o libertate a exprimarii si a constientizarii trecutului, nu o intensificare a dreptului la libertate pentru a accentua una din lipsurile regimului comunist.Totodata, istoricul admite si faptul ca “comunismul a fost o capcana a istoriei si ca, in orice capcana, este mai usor sa intri decat sa iesi; insanatosirea mentala si morala va dura un timp, la fel si reconstructia economica”.Tot comunismul a produs si alteritatea.

4.Alteritatea in cadrul Romaniei.

Procesul alteritatii prezinta modul in care romanii se raporteaza la ceilalti, la straini sau la minoritatile din tara.”Imaginarul alteritatii se complace in hiperbolizarea diferentelor pana la eclipsarea a tot ce inseamna fond comun.Daca celalalt este altfel, atunci se cade sa fie cat mai altfel.”La inceput de secol XIX, exista o aversiune a romanilor fata de straini.Chiar si Mihai Eminescu a adoptat o asemenea atitudine(„Cine tine cu strainii/Manca-i-ar inima canii”). Ulterior, antipatia romanilor a fost diminuata, apropierea de Occident, in special, influenta franceza, fiind vizibila si astazi la nivel lingvistic.O contradictie intre raporturile romano-otomane este intalnita in societatea romaneasca: la scoala se preda despre conflictele cu Inalta Poarta, iar oamenii politici accentueaza traditia colaborarii acestor doua popoare.In schimb,ar trebui specificata complexitatea acestor relatii internationale, alternarea celor doua situatii.In ceea ce priveste situatia din tara se observa o antipatie fata de etniile minoritate, fapt demonstrat de sondajele realizate: 2 treimi din romani nu ii agreeaza pe tigani(au stricat imaginea tarii in strainatate, produc crime, talharii), o treime este defavorabila maghiarilor(autorul mentioneaza faptul ca acest mit are un fundament real-propaganda si agitatia cu accente antiromanesti din Transilvania-), 13% dintre romani sunt impotriva evreilor(imbogatirea acestora pe seama noastra).

 5.Complexele natiunilor.

In secolul XIX, rasa neagra se considera a fi o specie intre om si maimuta.De aici reiese sentimentul de superioritate dorit de Europa, centrul istoric al Occidentului, fiind mult mai influent.”Nimic nu se cultiva mai ieftin decat exacerbarea propriei identitati si devalorizarea celuilalt.”Cei puternici domina intotdeauna, iar cei slabi se confrunta cu complexele inferioritatii, dorind sa evadeze din sfera de influenta superioara.

6.Mitul eroului Romaniei.

Fiecare epoca istorica ofera prilejul aparitiei unui nou mit, a personajului aflat pe scena politica a momentului respectiv.Se porneste de la o glorificare a originilor,a lui Traian, apoi a intemeietorilor, domnitorilor, a mitului dinastic(Carol I apare ca fondator-in urma Razboiului de independenta-, apoi Ferdinand, regina Maria).Spre sfarsitul epocii comuniste, unii istorici ideologizati enumera epocile prospere si principalii conducatori: Burebista, Decebal, Mircea, Stefan, Mihai, Brancoveanu, Cuza, Ceausescu.Avem de-a face cu o raportare a trecutului in prezent.Elogierea celor aflati la putere este confundata cu istoria.

7.Face distinctie intre imaginarul istoric si realitatea istorica.

Este normal ca fiecare roman sa fie mandru de tara in care s-a nascut si sa nu ii accepte greselile.Dar trebuie sa constientizam ca exista fapte corecte si fapte care nu au dus la un rezultat asa cum ni-l imaginam si l-am fi dorit.Romania este o tara frumoasa, insa nu intotdeauna actiunile celor aflati la putere au fost benefice in sensul procesului de evolutie a  acesteia, ducand uneori la stagnarea sa.Totodata, trebuie sa avem in vedere si faptul ca istoria este scrisa de invingatori, fiind de la sine inteleasa si amplificarea unor fapte.

8.Constientizeaza necesitatea cunoasterii istoriei.

Este bine sa stim istorie pentru a nu repeta faptele gresite ale stramosilor nostri.De multe ori, le reluam fara a sti ca ne-au produs rau inainte.”Istoria este un interminabil discurs despre ceilalti, despartiti de noi in timp si spatiu.In realitatea stricta suntem despartiti de trecutul indepartat, dar prin actualizarea sa imaginara, trecutul devine o mare forta a prezentului.”

9.Istoria nu trebuie mistificata.

Cu toate ca miturile istoriei nu pot disparea, trebuie sa invatam sa ne referim la ele si sa preluam doar ce este adevarat. Blocajul mitologic incetineste evolutia tarii noastre, la fel ca si referirile la trecut prin prisma prezentului.Istoria ar trebui inteleasa si invatata in conformitate cu realitatea, cu izvoarele istorice si nu sub forma credintelor caracteristice fiecarei epoci.De asemenea, fiecare are dreptul de a avea propria conceptie despre eroi, trecut, prezent si viitor.Istoria trebuie acceptata ca atare, cu bune si rele, indiferent ca ne multumeste sau nu.

 10.Sa invatam sa gandim.

Incercand sa ne explice procesul formarii si constituirii poporului roman, Lucian Boia ne invata si cum sa ne raportam la opiniile fiecaruia.Fiecare istoric si-a impus parerile privitoare la aceste procese specifice Romaniei si altor state si de astfel trebuie sa ii intelegem si sa stim sa ne raportam la fiecare.Documentarea din mai multe surse ne ajuta sa invatam sa interpretam, sa intelegem, sa ne fomam propriile opinii bazate pe argumente reale si nu imaginare.Istoria se face cu documente; ”istoricul extrage faptele din izvoare si apoi le leaga intr-un lant de determinari cauzale.”