Cuvantul grecesc antic „ Kalos ” inseamna „frumusete” si este asociat atat cu femeile, cat si cu barbatii. Cu toate acestea, sensul lui „ Kalos ” in dimensiunea sa suprema, nu este doar un cuvant care inseamna doar „frumusete”. Este un ideal care s-a dezvoltat in gandirea greaca antica, s-a exprimat prin poetii epici (sec. VIII i.Hr.) si liric (sec. VII-VI i.Hr.) si s-a cristalizat treptat in textele filozofilor secolului V/IV. i.Hr. care de atunci s-a referit la ea ca la o combinatie de aspect fizic si virtutile sufletesti.

Statuia de marmura a lui Artemis, copie romana a unei lucrari originale din secolul al IV-lea. i.Hr. (Mesina antica, ca sec. II i.Hr.) – Credit foto: Irini Miari / Ephorate of Antiquities of Messinia

Frumusete arhaica si clasica

Kalos ” ca concept care include frumusetea naturala si virtutile mentale incepe sa se cristalizeze in gandirea filozofica greaca antica in perioada arhaica (sec. BC). Printr-o serie de lucrari de arta exceptionala, in principal sculpturi, din perioada arhaica si clasica, se da redarea formei umane si a etosului ei. Printre altele se remarca statuia unui Kore, Kore din Chios, precum si bustul unei figuri feminine dintr-un monument funerar din Rodos.

Divine kallos

Frumusetea deriva intotdeauna de la zei, care o poseda la gradul absolut. Chiar si cei mai frumosi muritori sunt considerati egali in frumusete cu zeii si nu sunt niciodata superiori lor. De asemenea, fiecare zeu are propria sa trasatura in mitologia greaca si este atribuita odata cu ea lucrarilor antichitatii: Zeus maretia, Hera solemnitatea, Afrodita frumusetea fetei si trupului, Atena intelepciunea, Ares vigoarea, Poseidon puterea. a naturii, Apollo seninatatea, Artemis austeritatea…

Kallos de muritori

Kallos prospera si scade odata cu varsta. Frumusetea se ofileste si puterea face loc slabiciunii. Cu toate acestea, conform gandirii grecesti antice, kallosul oamenilor este inerent in fiecare epoca si, datorita acestui fapt, multi muritori au devenit nemuritori. Astfel de exemple sunt figuri mitice si reale ale antichitatii, binecunoscute pentru frumusetea lor naturala, precum Adonis sau Elena din Troia, pe de o parte, si Alexandru cel Mare, pe de alta parte.

Xenofon reflecta aceasta perceptie, spunand ca “nu ar trebui sa subestimam kallosul pentru ca dispare repede. Pentru ca asa cum recunoastem frumusetea la un baiat, asa o facem la un adolescent, un adult sau o persoana in varsta”. In mod similar, Aristotel, care afirma ca „frumusetea este diferita de la varsta la varsta”.

Lauda frumusetii naturale a tinerilor, barbatilor si femeilor din viata de zi cu zi din Grecia antica de catre contemporanii lor este data prin inscriptii gravate pe vaze sau scrise color pe elementele arhitecturale din piatra etc.

Kallos in sport

Kallosul atletic este despre puterea fizica si mentala si vigoarea care ii face pe oameni capabili sa faca fata greutatilor si cerintelor competitiilor, in combinatie cu rivalitatea lor nobila si realizarile lor minunate pe stadion.

Kallos eroici

Este vorba despre spiritul de sacrificiu de sine de dragul binelui comun, acte de eroism in razboi si pace, uneori in combinatie cu frumusetea naturala. Eroii sunt cu un nivel deasupra muritorilor obisnuiti si devin adesea semizei. Astfel de exemple sunt cel mai mare erou al mitologiei antice grecesti, Hercule, eroul Troiei, Ahile, dar si Atalanta, faimosul si frumosul vanator, sau marile femei razboinice, Amazonele.

Rapiri in mitologia greaca din cauza callosului

Atractia de frumusetea oamenilor muritori frumosi ii determina pe zei si pe eroi sa-i urmareasca si sa-i rapeasca, pentru intalniri sexuale sau sa-i aiba ca ai lor pentru totdeauna. Exista multe referiri la mituri in astfel de cazuri: Zeus si Ganimede, Tezeu si Antiope etc.

Concursuri de frumusete divina

Paris, printul Troiei, este chemat sa decida care este cea mai frumoasa zeita si sa-i dea un mar drept rasplata pentru victoria ei (celebrul „mar al discordiei”). Competitia este castigata de Afrodita, zeita frumusetii, care promite lui Paris ca ii va oferi cea mai frumoasa femeie muritoare, Helen, regina Spartei. Aceasta decizie a pus bazele evenimentelor care aveau sa duca la razboiul troian.

Fotografie prezentata: Cap de marmura al unei statui supranaturale a lui Dionysos (din sanctuarul lui Dionysus din insula Thassos, a doua jumatate a secolului al IV-lea i.Hr.) – Credit foto: Orestis Kourakis / Ephorate of Antiquities of Kavala.