Una dintre reactiile firesti ale oamenilor este aceea de a crede ca frica de care tu suferi cel mai tare este clasata pe primul loc in cazul fiecarui om.
Insa sondaje realizate de specialisti scot la iveala rezultate care ne pot parea surprinzatoare la o prima vedere. Studiul realizat in 1977 de David Wallechinskz, Irving Wallace si Amy Wallace, The Book of Lists, contine si un articol numit “Cele mai mari 14 frici ale oamenilor”. Acest articol indica faptul ca, pe primul loc in topul fricilor oamenilor se afla frica de a vorbi in public, care intruneste un puctaj de 40%. Aceasta este urmata de frica de inaltime, cu 32 de procente, frica de insecte si de gandaci, cu 22,1%, frica de problemele financiare, cu 22%, cea de apele adanci, cu 21,5%, cea de boala, 18,8%, de moarte, 18,7%, de zbor, 18,2%, de singuratate, 13,6%, de caini, 11,2%, de moartea intr-un accident rutier, 8,8%, de intuneric, 7,9%, de lifturi, 7,6% si de scarile rulante, 4.8%.
Acest sondaj a fost facut prin interogarea a mai mult de 2,500 de americani, atat femei, cat si barbati, de diverse varste, insa toti adulti. De asemenea, rezultatele indica faptul ca femeilor le este mai frica decat barbatilor.
Ceea ce este ciudat este faptul ca fricile clasate pe primele locuri nu sunt dintre fricile innascute ale omului, care includ urmatoarele categorii, conform psihologilor: moartea, facutul de ras, lipsa iubirii, respingerea si inaltimea. Totusi, putem vorbi despre faptul ca frica de vorbit in public este derivata din frica de a te face de ras.
In ciuda faptului ca acest sondaj a fost realizat in aprilie 1973, pozitiile acestui clasament par a continua sa fie actuale. Cum niciun alt sondaj nu a fost realizat intre timp pe acest subiect, nu putem decat sa continuam sa consideram rezultatele acestuia ca fiind in continuare actuale.Lucrul care mi se pare surprinzator este acela ca, in Romania, rezultatele acestui sondaj ar fi influentate serios de bunul simt al chestionatului.
Desi putem vorbi de foarte multi romani care se tem de vorbitul in public din dorinta de a nu se face de ras, daca ne uitam chiar si 10 minute la televizor, putem observa faptul ca aceasta regula nu li se aplica tuturor oamenilor, caci deosebitii care sufera de vedetism in Romania nu par a avea nicio problema nici cu vorbitul in public, nici cu facutul de ras in stil mare.
Ar fi interesant sa vedem rezultatele unui studiu care sa se focuseze pe modalitatile in care popularitatea acordata unei persoane de o incultura socanta, care sufera deja de un deficit major de atentie, ii afecteza acesteia capacitatea de a-si invinge frica innascuta de a se face de ras.
Sau poate unii oameni se nasc fara fricile innascute, ceea ce ar explica de ce din ce in ce mai multi romani prefera sa ramana in stadiul maxim de indobitocire posibil, cu care fac apoi si parada pe oriunde li se permite. Sa existe astfel o serie de mutanti caracterizati prin subdezvoltare neuronala si noi tocmai pe ei sa alegem sa-i vedem zilnic? Cum ne caracterizeaza o astfel de optiune?
