Bataia-i rupta din Rai sau Lasa sa ma bata – asta inseamna ca ma iubeste – sunt sintagme sub care agresorii sau victimele violentei in familie isi ascund slabiciunea. Pentru ca slabiciune inseamna, si pentru o parte, si pentru cealalta, un astfel de comportament deviant.

Si nu sunt cazuri izolate – e suficient sa te uiti seara la unele emisiuni de stiri si vei fi ingrozit de cat de violenti sunt romanii. Nu trece o zi fara sa auzi sau sa citesti despre copii chinuiti, legati in lanturi, infometati, batuti, nu trece o zi sa nu auzi despre femei agresate, violate ucise De cine? Chiar de aceia care ar trebui sa-si ocroteasca familia, sa o intretina, sa reprezinte un sprijin.

In casele unora dintre romani – si, din pacate, nu sunt putini -, violenta impotriva celor mai slabi a ajuns sa fie un mod de viata, iar bataia, tipetele si nervii necontrolati sunt ridicate la rang de educatie. Odinioara, violenta in toate formele ei era privita ca o regula traditionala a educatiei, de pastrare a unei bune randuieli in casa. In niciun caz nu era calificata drept un comportament problematic, care naste la randul ei violenta. Credeam ca s-a trecut de aceasta faza a evolutiei poporului nostru, dar nu e deloc asa. Marturie sta realitatea zilnica.

Respectarea drepturilor omului trebuie sa faca parte din educatia globala si din demnitatea omului, iar toate aspectele violentei fizice sau psihice impotriva persoanei umane constituie o violare a drepturilor sale, se arata in Rezolutia Parlamentului European, adoptata pe 11 iunie 1986. Prea complicat pentru noi? Se pare ca da, avand in vedere ca s-a ajuns la stadiul in care ne aflam acum. Avem si noi o lege care pedepseste violenta in familie. Dar cui ii pasa? Tot mai multe femei si tot mai multi copii cad prada corectiilor aplicate, de regula, de capul familiei. Pentru ca, nu-i asa, el este cel puternic, cel care dispune de destinele lor asa cum ii dicteaza starea psihica de moment.

Asadar, violenta casnica a crescut alarmant in contextul unei societati generatoare de nemultumiri si frustrari, ce ofera premisele unui comportament violent in familie. Mai grav este ca societatea nu se implica suficient si uneori este chiar explicabil daca avem in vedere ca victimele, deseori, de teama pedepsei, tac si indura. Am o prietena care, cu ani in urma, s-a casatorit. M-am bucurat pentru ea, avusese deja o casnicie ratata si speram sa-i fie bine acum, mai ales ca omul pe care si-l alesese parea cel potrivit. A fost totul bine si frumos pana la adanci batraneti?

Asta ati fi tentati sa credeti? Ei bine, nu! Totul a fost bine si frumos pana a doua zi dupa nunta. Doar atat a durat, pentru ca, imediat ce s-a vazut om la casa lui, capul familiei s-a simtit dator sa-si marcheze teritoriul. Si cum putea oare sa o faca un troglodit, daca nu cu pumnul? A lovit-o pe prietena mea chiar in fata blocului, cand au venit acasa, dupa petrecerea de nunta. De ce? Era gelos! Vezi Doamne, prospata lui sotie dansase cu nasul. Si, chipurile, nu avea voie sa fie tinuta in brate doar de el, Stapanul si Domnul ei!

A venit fata sa mi se planga cu lacrimi amare. Am sfatuit-o, recunosc, sa divorteze imediat. Dupa pareread mea, raul trebuia curmat din fasa. Fire ingaduitoare, cu frica lui Dumnezeu si ingrozita ca lumea ar putea sa o judece gresit dupa doua casnicii ratate, a indurat. Si nu putine, pentru ca au urmat alte si alte batai, care mai de care mai absurde, din motive mai stupide Au trecut cativa ani de chin. Acum ar fi vrut sa divorteze, dar nu putea de frica. O ameninta cu moartea.

Asa a ajuns femeia sa se roage lui Dumnezeu sa o scape de cel alaturi de care, cu putin timp in urma, credea ca va trai pana la adanci batraneti. Ruga i-a fost ascultata, el si-a primit pedeapsa, cu varf si indesat, dar nimeni si nimic nu va o va putea face sa uite chinurile prin care a trecut. Si asta pentru ca nu a avut curajul sa curme raul din radacina, sa ceara ajutor, sa ia atitudine pentru ca o parte din viata ei sa nu fie un chin. A pus mare pret pe aparente, si-a spus ca nimeni nu e profund fericit si a indurat.

Acum ii pare rau si, cand a vazut ca Patriarhia Romana si Organizatia Internationala pentru Caritate Crestin Ortodoxa s-au implicat in programe de combatere a violentei in familie, si-a propus sa nu stea deoparte, sa vorbeasca despre trista ei experienta si sa ajute alte femei sa treaca peste retineri, sa ceara ajutor. Si asta pentru ca, spune prietena mea, Bataia nu-i rupta din Rai!